PĂCALĂ: Nici în somn, poezia nu mă lasă-n pace.
TÂNDALĂ: Nu mai dormi, Păcală!
PĂCALĂ: Nu pot, domnule, sunt român!
PĂCALĂ: Nici în somn, poezia nu mă lasă-n pace.
TÂNDALĂ: Nu mai dormi, Păcală!
PĂCALĂ: Nu pot, domnule, sunt român!
Tândală: De ce, Păcală, nu trebuie să stai cu proștii la povești?
Păcală: Pentru că, oricând și oriunde, proștii știu totul!
Costel Zăgan
Tândală : Cum adică, Păcală, pensiile ar trebui îndesite?!
Păcală: Pentru că-s mai rare decât zilele de naștere, domnule!
Costel Zăgan
Păcală: Domnule, prea multă liniște te poate strica la stomac!
Tândală: Păi tu, Păcală, de-o săptămână, nu mănînci decât verzi și uscate!
Păcală: De aia s-o fi auzind foșnind prostia așa de tare, domnule!
COSTEL ZĂGAN